Ultima peninsulă sălbatică a insulei, în ritmul pe care îl merită.
Cei mai mulți văd Akamas de pe bancheta din spate a unui jeep, într-un nor de praf și într-o oră. Este o greșeală. Peninsula răsplătește pe cei fără grabă, cei care sosesc cu barca în prima lumină și lasă peșterile marine să se umple de culoare înainte să se trezească altcineva.
După-amiaza drumul se îngustează într-o cărare, cărarea într-o potecă, iar poteca în nimic altceva decât cimbrișor și mare. La capăt este un far și înțelepciunea de a te întoarce înainte de căderea nopții.
Săptămâna pe insulă, aleasă și scrisă de redactorii noștri — imobiliare, cultură și viața bună, într-un singur email îngrijit.
Comentarii